Mancare, bautura si ...tutun

In Maroc, mincarea a fost in general buna, cam putine feluri, dar buna si nu am avut probleme cu stomacul, dupa cum spuneau alti calatori...

La ei dupa ce te asezi la masa iti aduc painea, ca o lipie, intotdeauna proaspatata, apoi masline picante si negre normale...

 Chiar si la cafea cu coniac...

Apoi vine salata...tocata cubulete, cu rosii, castaveti, ceapa, ulei de masline, etc...si uneori si orez...

Supa nu prea am intilnit, dar era foarte buna, supa crema de legume, una chiar cu cascaval ras...

Cel mai intilnit fel de mincare este "tajine", care poate fi cu carne de pui, de vita, de oaie si fara...Tajine este si numele vasului in care se pregateste, fiind de fapt o farfurie groasa de ceramica care se acopera cu un capac in forma de palnie si se lasa la foc mic pina e gata...
Cea mai buna "tajine" am mincat in Chefchaouen, de vita cu prune uscate, o delicatesa...

La tajine se prepara si ......, adica tot tajine, dar cu ou deasupra...un fel de tochitura de-a noastra...

Dupa tajine erau bruschette-le, adica frigarui...ca ale noastre...bineinteles fara porc in meniu, religia musulmana nu le permite...

In Essaouira am mincat si produsele marii...

In meniul nostru au mai fost: pui la rotisor, care se servea si cu organele interne pregatite intr-o supa...

 Si aici cred ca au exagerat cu sosurile...(pentru pui)

Spaghete cu creveti:

 Tagliatele cu pui si ciuperci:

O chestie interesanta am intilnit intr-o benzinarie...niste grataragii ca vindeau produsele la kilogram sau la jumate...bineinteles ca am luat si noi un kg...de carne de vita tocata cu ierburi la gratar...

Mai buna decit micii nostrii, sau mai sanatoasa...nu stiu...

Si cel mai bine am mincat la Peter, un olandez casatorit cu o negresa si cu menajera marocana adevarata...

Cu desertul nu prea ne-am omorit...aveam inclus uneori in meniu salata de fructe, tot timpul proaspete si bune, mai ales portocalele erau f aromate si dulci...Poza cu crema de zahar ars cu trei arome...

Dar sa trecem la lucruri mai serioase...in Maroc alcolul este interzis de Coran, dar tolerat de catre autoritati, mai ales pentru straini, cu toate ca ni s-a spus sa nu umblam cu alcool pe strada pentru putem avea probleme, in plus era scump si greu de procurat...Doar anumite restaurante aveau voie sa vinda, altele te lasau sa vi cu ele de la magazin, iar in Medina, orasul vechi, era complet interzis.

Chiar la supermarket am fost bagati intr-o alta camera unde ne-au impachetat niste beri intr-o sacosa neagra...Oricum noi ne-am descurcat destul de bine...

Bere...

 Coniac...

 Aici vinul trebuia turnat in carafa sa nu ne vada careva ce bem...

Ceaiul dulce de menta era prezent peste tot si ne-am facut un obicei de a bea in fiecare zi...

Racoritoarele se numeau limonade...daca cereai o limonada te intreba...de care? Coca, Fanta, Sprite?...

Cafeaua tare si aromata se servea de obicei cu lapte...

 Si tigarile nu erau de gasit asa usor...si la pret ca ale noastre...

 Si narghileaua...

Ziua 15 (16.04.2011)

Iarasi autostrada...Essaouira-Tarifa. Astazi iesim din Maroc...
Dupa mai multe peripetii si alergatura prin Tanger pentru a schimba restul de dirhami pe care-i mai aveam, am ajuns in vama, unde bineinteles am fost abordati de catre intermediarii vesnic prezenti...Dar ne-am descurcat fara ajutorul lor...
Traversarea a fost un cosmar...marea fiind agitata si valuri destul de mari...daca mai dura un pic calatoria, as fi fost nevoit sa dau si eu la boboci, ca si ceilalti calatori mai sensibili...Poza de pe ferry...cu Tanger-ul.

Adio Maroc...sau "la revedere"...cine stie?

Ziua 14 (15.04.2011)

De astazi trebuie sa ne indreptam catre Malaga...am facut rost de transport si trebuie sa ne intilnim cu tipul cu duba si sa incarcam motoarele...Din pacate excursia e pe sfirsite...
Astazi Essaouira-Mohamedia...autostrada...Nimic de povestit, decit oprirea pentru masa...astazi ceva nou, am comandat 1kg de carne...carne de vaca tocata cu ierburi si pregatita la gratar...foarte buna...

Vedere de pe balconul hotelului nostru din Mahomedia...

Vedere cu mine de pe terasa cafenelei de pe plaja...

Seara am mincat la restaurantul de linga noi, dupa o plimbare pe plaja la Atlantic...

Ziua 13 (14.04.2011)

Astazi e zi de odihna...dar cum enduristilor le sta bine cu drumul prost, am hotarit sa facem o plimbare de vreo 100 km prin zona, pe plaja, la ocean...

 Dupa putin sport ni s-a facut foame...Am gasit un resturant pe faleza tinut de o englezoaica maritata cu un marocan si ajutata de un francez...Pierre...Mancarea foarte buna, vinisor, desert si o poza la sfirsit...

 Dar ca sa incheiem ziua cu o aventura, bineinteles ca nu lipsea o pana de cauciuc...si ca sa fie si mai interesant, sculele, camera si kit-ul de lipit au ramas la hotel...

 Noroc ca ne-am oprit sub un copac de argan, unde am aprofundat tehnologia extractiei uleiului de argan...

Uleiul de argan este considerat un ulei scump, datorită faptului că este cel mai rar ulei din lume. Asta din cauză că arborele de argan creşte pe zone restrânse, având nevoie de anumite condiţii climaterice. Supranumit şi aurul Marocului, acest ulei este deosebit de apreciat pe pieţele occidentale şi nu numai pentru calităţile sale nutritive. Aflat în pericol de dispariţie din cauza populaţiei indigene care folosea arborele pentru foc, arborele de argan a intrat în atenţia  UNESCO, care a început o campanie de popularizare a uleiul de argan pentru a opri distrugerea acestuia. În afara calităţilor nutritive şi de îngrijire, uleiul de argan reprezintă şi o preţioasă sursă de venit pentru tribul Berber, femeile acestui trib fiind cele care extrag uleiul prin metodele tradiţionale.

Pentru uz cosmetic, uleiul de argan are efect de regenerare şi anti-rid şi este benefic pentru pielea uscată, pentru acnee, psoriazis, eczme, riduri. Bogat în acizi graşi şi vitamina E, antioxidanţi, polifenoli, squalene, Omega 9 şi Omega 6.

 Inlocuirea camerei a fost o joaca, dupa ce au vent sculele si tot ce ne trebuia...